Urban Blog – Cluj-Napoca -> Evenimente, Sport, Cinema, Concursuri

Care crezi ca este factorul care influenteaza cel mai mult incoerenta, intalnita tot mai des in actiunile oamenilor?

Cumicu: Sunt multe categorii de oameni in multe alte categorii si… categoric nu exista o formula clara prin care sa explici aceste… patinari. Cel mai probabil incoerenta e cauzata de haos si modul prin care reusesti sa te complaci/supravietuiesti in mediul acesta “inconjurator”.

2) Ce anume te determina sa te simti nesigur in alegerile tale?

Cumicu: Faptul ca analizez in mod perpetuu si continuu variantele care rezulta.

3) Ai avut vreodata un defect pe care ai reusit sa-l transformi in calitate?

Cumicu: Este ceea ce incerc sa fac mereu/constant. Cred ca toti facem asta, mai mult sau mai putin… probabil faptul ca fac muzica rap e un defect pe care încerc sa-l fac util. ”Imbina utilul cu placutul.” (Vorba aia*)

4) Care este parerea ta despre femeie?

Cumicu: Mai bine joc la 6/49.

5) Prin ce modalitate iti gasesti linistea atunci cand esti inconjurat de haos?

Cumicu: Muzica, alcool, droguri.

6) In afara de diferentele sociale si cele intelectuale, ce alte criterii stabilesc inegalitatea dintre oameni?

Cumicu: Daca prin “sociale” definim si valorile materiale/monetare, atunci cred ca asta aduce o mare influenta in graficul asta.

7) Spune-mi un lucru care te completeaza si fara de care nu ai putea sa traiesti.

Cumicu: C21H30O2 si H2O.

via

Clujeanca Mirona Pascu, a acordat un interviu pentru www.bistrita24.ro pe care va invitam sa il cititi in continuare !

Este o tanara clujanca foarte ambitioasa. A inceput sa invete sa cante la chitara inca din clasa a 8a, iar in noiembrie 2009 a castigat premiul III la festivalul concurs pentru tineret Bistrita Folk editia a 8a. Numele ei este Mirona Pascu. In exclusivitate pentru www.bistrita24.ro, aceasta a acordat un interviu. Lectura placuta!!!

Ionut Rus: Spune-ne putin despre tine: cine esti, cu ce te ocupi, si despre pasiunea ta.
Mirona Pascu: Sunt un suflet de copil de 19 ani, studenta in anul I la Jurnalism, la Cluj. Numele meu e inspirat din cartea cu acelasi nume, de Cella Serghi. Marea mea pasiune este si intotdeauna va fi muzica.
I.R.: Ce fel de muzica iti place sa canti si ce anume doresti sa transmiti prin ea?
M.P.: Nu stiu exact unde sa incadrez ceea ce cant eu. I-as putea spune folk, dar la festivalurile de gen la care am participat, putini au acceptat piesele mele ca fiind folk. Dar pot sa spun ca vine direct din suflet, cu frumosul si uratul din el, si povesteste despre viata in starea ei cea mai pura, despre un el care iubeste si o ea care se joaca si invers, despre intunericul adus de tehnologie.Prin ceea ce am inceput, caci sunt doar la inceput, vreau sa vorbesc despre acum. E o muzica cu si despre suflete, acum. I-am gasit si incadrare stilistica
I.R.: De ce nu poate fi numita folk muzica ta?
M.P.: E greu, tanar fiind, sa ii faci pe cei mai experimentati sa te placa. E aceeasi poveste a conflictului dintre generatii, de data aceasta gasit tocmai in inima muzicii folk. 10 ani, acest stil a stagnat. Intre timp lumea s-a schimbat radical, valorile sunt altele, mesajele sunt altele. Sau incearca din greu sa fie. Exista de asemenea mai multe surse de inspiratie decat acum 10 ani, si de aceea muzica folk de acum are influente de jazz, sau de rock, sau de pop. E vorba doar de jocul dintre stiluri. Cantecele nu mai spun povesti, cum o faceau mai demult. Ele transmit un mesaj. Important, cred eu, e ca acesta sa fie sincer.
I.R.: La ce festivaluri ai participat pana acum?
M.P.: Pot sa spun ca totul a inceput de la un festival. Prin clasa a 8-a am inceput sa invat sa cant la chitara de unde am apucat: de la prieteni, de pe internet. Apoi, pe clasa a 9-a am participat la un festival folk, atunci era de interpretare, pentru liceeni si era pe plan local, “Invitatie la Castel”. Am luat premiul 3. Acolo l-am cunoscut pe Catalin Pop, alaturi de care am format grupul Noi2. Ne-a luat Emeric Imre sub aripa, si ne-a dat ocazia inca de pe atunci sa cantam in deschiderea unor nume destul de mari: Magda Puskas, Tatiana Stepa, Ioan Gyuri Pascu, Grupul Unde. Am participat impreuna la un alt festival pentru liceeni, “Toamna Baladelor” la Bucuresti, in 2007, cu un colaj de Nicu Alifantis: “Ce bine ca esti & Piata Romana Nr.9?. Cred ca le-am placut foarte mult, din cate stiu eu nimeni nu s-a gandit pana atunci sa faca un colaj. Ne-au dat marele Trofeu. Apoi, ne-am intors la Cluj si am luat si trofeul de la “Invitatie la castel”.In 2008 a luat nastere prima piesa proprie, “Separat impreuna”. Ne-am dus inapoi la Bucuresti, la “Toamna baladelor”. Atunci au inceput discutiile legate de muzica pe care o creasem. Ne-au dat totusi un decent premiu III.  Anul acesta am participat pentru prima data singura la un festival, la “Bistrita Folk”. Am finalizat si cea de-a doua piesa, “Fluturi de negru”, cu o saptamana inainte, pe acelasi ton propriu, pe care nici macar eu nu mi-l pot explica. Am plecat singura intr-un oras strain si am intalnit acolo numai prieteni. Eram o gasca destul de zdravana venita de la Cluj-Napoca: Adriana Andreica, Ionut Mangu, si castigatorul editiei de anul trecut, Mishu Calian. De fapt, pot sa spun ca Mishu m-a si convins sa particip. La Bistrita pe scena pot sa spun ca am reusit sa scap de emotii. Se auzea totul atat de bine, inca nu mi-am permis sa-mi ratez sansa. Am dat ce am avut mai bun, si am castigat premiul III. Pot sa spun deci, ca la Bistrita am trait weekendul cel mai intens!
I.R.: Si cum vrei sa continui: solo, sau intr-un grup?
M.P.: Deocamdata solo. Daca reusesc asa, si sunt destul de incapatanata, voi putea apoi sa-mi fac si un grup. Dar mi-e mai usor singura. Simt altfel muzica si pot improviza fara constrangeri.
I.R.: Ce planuri de viitor ai?
M.P.: Acum ma concentrez foarte mult pe creatie. Imi scriu singura versurile si muzica, si doresc sa-mi fac un repertoriu decent, cu care sa ma prezint in fata publicului. Apoi il voi ruga pe el, publicul, sa revina cu drag daca le-a placut mesajul meu. Pentru ca e sincer!

I.R.: Ce mesaj ai pentru cititorii portalului nostru?

M.P.: Mesajul meu nu este doar pentru cititorii acestui portal, ci pentru toti bistritenii. Sunteti cel mai cald public de care am avut parte!!!

via: www.bistrita24.ro

Ligia Bianca Moldovan este o tanara de 17 ani din Cluj, care a început sa cante la varsta de 8 ani. Mama sa i-a fost si profesoara de canto pentru o perioada de 4-5 ani. Ligia studiaza la Liceul de Arta Dramatica si Coregrafie “Octavian Stroia” din Cluj-Napoca.
În ciuda varstei fragede, am vazut în ea ambitia de care are nevoie un artist pentru a reusi, fiecare experienta a sa reprezentand un pas înainte si fiecare nedreptate o motivatie în plus. Îi multumesc pentru acest interviu si îi doresc mult succes în continuare!

1. Te simti vreodata nemultumita de tine?

Ligia Moldovan: Da, sunt momente în care ma simt nemultumita de mine…aceste momente sunt atunci când vreau sa fac mult mai multe lucruri decat cele pe care le fac si chiar nu pot sau atunci când nu pot sa gasesc raspunsuri la multe întrebari pe care mi le pun.

2. Care a fost cea mai frumoasa experienta pe care ai trait-o pana în momentul de fata ?

Ligia Moldovan: Cele 4 minute în care am cantat pe scena de la Mamaia „Sa mori de dragoste ranita” – Angela Similea.

3. Când trebuie sa iei decizii importante, care este prima persoana cu care te consulti?

Ligia Moldovan: Mama este prima persoana la care apelez si de la care sunt sigura ca primesc cele mai bune si sincere sfaturi.

4. Ce apreciezi cel mai mult la un barbat?

Ligia Moldovan: În primul rand bunul simt si în al doilea rand sinceritatea.

5. Ai fi dispusa sa faci compromisuri pentru a ajunge unde ti-ai propus ?

Ligia Moldovan: Depinde despre ce compromisuri este vorba.

via: Ioana Mihalca