In ultimele zile au aparut niste probleme la firma de gazduire, asadar, site-ul nu a functionar aproximativ 2 zile. Ne cerem scuze pentru acest inconvenient si speram sa nu se mai repete!

Echipa urbancj.com

Dupa victoria cu 3-1 contra formatiei Minerul Lupeni, Universitatea Cluj a promovat in Liga 1!!! Golurile au fost marcate de Valentin Lemnaru, dupa un fault clar la Sisi(minutul 15′) si de Bogdan Ungurusan(minutele 24′, 32′).

Suporterii Universitatii vor sarbatori promovarea  incepand cu ora 16 pana la primele ore ale diminetii, in Piata Avram Iancu!

HAIDE  “U”!

Muzica blues este un gen muzical vocal si instrumental, derivat din cantecele de lucru (work songs) si gospel ale populatiei afro-americane. Nascut la sfarsitul secolului al XIX-lea, a avut o influenta majora asupra muzicii de consum, mai intai in Statele Unite ale Americii si apoi in restul lumii, intrucat influente ale genului au patruns in muzica de jazz, rhythm and blues, muzica rock, country, pop si chiar si in muzica simfonica. Un muzician care este specializat pe genul blues se numeste bluesman (engl. „om de blues”; pl. bluesmen).

[...]
Read the rest of this entry »

Pasarea Phoenix este o pasare mitica, care poseda proprietatea de autoincendiere periodica si regenerarea din propria cenusa. Este considerata a fi o pasare oraculara.

Are o longevitate extraordinara, ce difera de la autori la autori, unii afirmand ca traieste de la 500 la 13.000 de ani. Este singura din specia ei, desi nu se poate reproduce. Atunci cand lunga sa viata este pe terminate ea isi simte sfarsitul, aceasta isi face un cuib din plante aromatice si tamaie; da foc apoi cuibului, se intinde, arzand odata cu cuibul, iar din cenusa sa se formeaza o alta pasare. Noua pasare o ingroapa pe cea precedenta, punandu-i ramasitele intr-un invelis de smirna si tamaie in forma de ou si ducandu-le la sanctuarul din Heliopolis.

[...] Read the rest of this entry »

Vis este un termen care descrie experienta subconstienta constand dintr-o succesiune de imagini, sunete, idei, emotii si alte senzatii care apare, de obicei, in timpul somnului, dar mai ales in cazul tipului de somn in care ochii se misca (somn REM). Capacitatile cognitive, precum gandirea si memoria, sunt secundare, persoana care doarme percepand psihic si emotional evenimentele petrecute in vis ca elemente reale petrecute aievea. Exista o ramura a psihologiei care se ocupa cu studiul interpretarii visurilor petrecute in timpul somnului. S-a demonstrat stiintific faptul ca o fiinta umana petrece aproximativ 6 ani din viata visand (ceea ce corespunde unei medii de 2 ore pe noapte). [...] Read the rest of this entry »

Vinul (din latina :vinum „vita”) este o bautura obtinuta exclusiv prin fermentatia alcoolica totala sau partiala a strugurilor proaspeti, zdrobiti sau nu, sau a mustului de struguri. Vinul este un produs agroalimentar, la care folosirea de arome sau de extracte este interzisa. Singura aromatizare acceptata este cea datorata contactului vinului cu lemnul de stejar al butoaielor in care se pastreaza.

Nu se pot numi „vinuri” bauturile obtinute prin fermentatia unor fructe, flori sau din alte ingrediente, de exemplu vin de soc, prin cuvantul vin intelegandu-se intotdeauna vin de struguri.

Istoria vinului

Istoria vinului este la fel de lunga ca istoria civilizatiei umane. Vinul il insoteste pe om inca din zorii istoriei, fapt confirmat de un bazorelief reprezentand o petrecere, gasit in orasul sumerian Ur.
Legatura dintre om si vin este de netagaduit, indiferent unde ne-am afla pe lume: pe coastele Moselei, in largile vai din Napa, langa cascada Niagara, pe coastele Chianti, la Jerez sau in Africa de Sud. De secole vinul a fost martor la progresul civilizatiei si, cine stie, poate a si stimulat dezvoltarea culturii, atat la antici cat si la oamenii moderni. Traditia viticulturii si a vinului se regaseste nu numai in Grecia Antica, in Imperiul Roman sau in Bizant dar si in Spania si Portugalia epocii marilor descoperiri geografice, in Franta secolelor XVII si XVIII. Sa fie aceasta legatura o simpla coincidenta sau vinul poate fi considerat un stimulent al civilizatiei?!

Ce gust sa fi avut oare primul vin din Ur; era oare un precursor al vinurilor Beaujolais Nouveau de azi? Sau poate avea coloritul unui Bordeaux francez contemporan, al unui Zinfandel californian ori al unui Shiraz Australian? Sau prefigura vinurile germane din soiul Riesling?
Oare vinul din epoca napoleoniana era servit la fel ca astazi? Napoleon bea vin inainte de batalii?

Marii creatori cum ar fi Beethoven, Bach sau Chopin puteau oare sa selecteze un pahar de vin potrivit situatiei? Stiati din ce fel de pahare se bea vinul rosé?

Istoria vinului incepe acum 8000 de ani, cand vita de vie a fost adusa din Asia Mica in regiunea mediteraneana. In anul 2000 i.e.n. arta vinului era deja cunoscuta in Egipt, Creta si pe teritoriul Israelului si Palestinei de astazi, fapt dovedit de numeroase inscriptii in piatra si papirusuri egiptene.

Vinul, in forma pe care o cunoastem astazi, isi are inceputurile in coloniile grecesti din bazinul Marii Mediterane. Muritorilor de rand nobila bautura le-a fost adusa de Dionysos, zeu in a carui vene, conform legendei, curgea vin in loc de sange. Mai apoi, viile grecesti au fost preluate de romani, care au mutuat culturile in adancul continentului.
Dupa caderea Imperiului Roman si datorita prohibitiei introduse de navalitorii musulmani vinul si-a pierdut din insemnatate.

Abia inflorirea civilizatiei crestine a readus traditia viticulturii. Crestinii au ridicat vinul la rangul de bautura sacra. In consecinta, calugarii din intreaga lume au inceput sa cultive vita de vie. Si in America de Sud vinul a aparut tot datorita calugarilor locali, deoarece transportul lui din Europa era foarte scump. Pana la inceputul secolului XVII vinul s-a bucurat de o enorma popularitate. Apa oraselor era de obicei poluata Nu existau nici bauturile alcoolice, nici cele cofeinizate. In consecinta, Europa consuma vin la o scara de-a dreptul inimaginabila.

Inceputul sec. XVII a adus schimbari radicale. Odata cu marile descoperiri geografice, din America Centrala a fost adusa in Europa ciocolata, din Arabia – cafeaua iar din China – ceaiul. Marile orase au inceput sa construiasca apeducte care le aprovizionau cu apa proaspata. Folosirea hameiului a permis pastrarea berii pe perioade lungi de timp. Toti acesti factori au adus schimbari importante, care amenintau sa distruga viticultura. Pe buna dreptate, aparitia vinurilor pe care astazi le consideram a fi de referinta este datata la a doua jumatate a sec. XVII. Inca din vremea romanilor vinul era pastrat in butoaie iar buteliile, sau mai bine zis carafele, serveau doar la prezentarea lui pe masa.

Inovatiile tehnologice din sec. XVII au adus cu sine butelii de sticla mai ieftine si mai durabile. Cam in acelasi timp, un inventator genial, ramas anonim, a pus laolalta butelia, dopul si tirbusonul. In curand a devenit evident faptul ca vinul imbuteliat se pastra mult mai bine decat cel din butoaie. In timpul maturizarii aparea asa-zisul buchet. Vinurile, devenite mai bune si mai putin perisabile, puteau fi astfel scumpite. Din acest moment, se poate spune ca vinul s-a incetatenit pe toate mesele lumii.

Clasificare

Vinurile se clasifica dupa:

• culoare, (la vinul alb, fermentatia mustului are loc separat de pielite si seminte, cu unele exceptii, la cele rosii si in mai mica masura la cele rosé, se practica maceratia peliculara),
• continut in alcool (vinul are intre 8,5-15% alcool) ,
• continut in zahar (vin sec, vin demisec, vin demidulce, vin dulce),
• efervescenta (se realizeaza adaugand (inainte de imbuteliere) licoare de tiraj- zahar si levuri selectionate (la Champagne, vin spumant), sau bioxid de carbon (la vin spumos).

Tipuri de vinuri

• Vinuri din struguri albi superioare(Chardonnay, Furmint, Muscat Ottonel, Pinot Gris, Riesling, Sauvignon Blanc, Gewürztraminer sau Traminer roz).
• Vinuri din struguri albi de consum curent (Aligoté, Neuburger, Rkatiteli, Saint Emilion).
• Vinuri din struguri rosii superioare(Cabernet Sauvignon, Gamay, Grenache, Merlot, Pinot Noir, Pinot Meunier, Nebbiolo, Sangiovese, Syrah sau Shiraz, Tempranillo, Zinfandel).
• Vinuri din struguri rosii de consum curent(Alicante Bouschet, Oporto, Burgund Mare).
• Vinul pelin este condimentat cu pelin.
• Vermutul se obtine prin intreruperea fermentatiei cu spirt de vin, de cereale sau de cartofi.
• Din vestitul strugure „Nebbiolo” care creste doar intr-o zona mica in Italia se fac vinurile Barolo si Barbaresco, care se numara printre vinurile cu cel mai bun potential de invechire.
• Cele mai importante tipuri de vinuri de la noi sunt: Muscat-Ottonel, Pinot alb, Riesling, Sauvignon Blanc, Feteasca Neagra, Feteasca Alba, Feteasca Regala, Grasa, Tamaioasa Romaneasca.

Vinuri romanesti

Spatiul geografic romanesc a fost in mod traditional cel mai mare producator de vinuri din Europa, dupa cele 3 mari puteri viticole: Franta, Italia si Spania.

In acesta regiune s-au dezvoltat soiuri locale de vita de vie pentru vinuri dintre care amintim:

• Vinuri albe: Creata de Banat; Cramposie, Feteasca Alba; Feteasca Regala; Francusa; Galbena de Odobesti; Grasa de Cotnari; Iordana de Tarnave; Majarca Alba; Mustoasa de Maderat; Plavaie; Sarba; Tamaioasa Romaneasca; Zghihara.
• Vinuri rosii: Babeasca Neagra; Busuioaca de Bohotin; Feteasca Neagra; Negru de Dragasani.

Ruleta ruseasca este un joc de noroc cu potential mortal. Jocul descris intr-o forma scurta are loc cu un revolver in al carui butoias se gaseste un numar mai mic de gloante decat capacitatea sa. Butoiasul revolverului este rotit la intamplare, fara a se sti daca in pozitia de oprire se afla sau nu un glont pe teava. Jucatorul pune teava revolverului la tampla proprie si trage cocosul, care dupa noroc va muri sau va ramane in viata. Jocul se repeta pana ce la unul din jucatori va fi declansata impuscatura fatala. Ca reguli de joc se pot stabili mai dinainte numarul de rotiri si de incercari. Starea de tensiune este maxima la fiecare incercare, nestiindu-se daca urmeaza viata sau moartea.

Prima amintire a acestui joc de hazard a fost amintit in anul 1937 in magazinul saptamanal „Collier’s” in care a aparut un articol scurt cu privire la „Russian Roulette” scris de „Georges Surdez”. Articolul descrie faptul ca jocul ar fi fost practicat de soldatii rusi in primul razboi mondial, fara a exista insa dovezi. Ulterior aceasta tema a fost preluata in cateva actiuni fictive din diferite filme sau romane. Pe la mijlocul secolului XX sunt cunoscute cateva cazuri mortale cauzate de acest joc. Un exemplu de caz mortal petrecut la data de 17 octombrie 2004, cand un politist francez si-a impuscat colegul intr-un joc de ruleta ruseasca. Aceasta metoda era practicata printre altele in interogarea puscariasilor la Chile, in anul 1973.

Revolver (.357 Magnum)

RULETA RUSEASCA A FOST INVENTATA IN ROMANIA

Putine se stiu, insa, despre istoria acestui joc mortal si cum a aparut el. Se presupune ca ar fi aparut undeva la inceputul secolului trecut, insa nu exista niciun fel de dovada in acest sens. Prima apare abia in anul 1937, o marturie a unui sergent rus din Legiunea Straina care afirma faptul ca ruleta ruseasca a fost inventata de catre soldatii armatei ruse, aflati in Romania in timpul Primului Razboi Mondial.

Revista “Collier`s Weekly”, redenumita ulterior “Collier`s” a fost editata in Statele Unite in perioada 1888 - 1957 si fondata de irlandezul Peter Fenelon Collier, unul dintre pionierii jurnalismului de investigatii.

Investigatiile publicatiei din perioada interbelica si tentativele de reformare a societatii au condus catre un intreg val de aparitii editoriale impotriva publicatiei.
Prima atestare a ruletei rusesti ca un joc real, mai mult decat un mit apare pentru prima data intr-un articol semnat de Georges Surdez din 30 ianuarie 1937, articol publicat in paginile revistei “Collier`s”.

Articolul continea marturia unui sergent rus aflat in legiunea straina: “Stii ceva despre ruleta rusesca? Cand i-am raspuns ca nu, atunci mi-a povestit totul. Cand era in armata Rusiei, in Romania, in jurul anului 1917 si lucrurile devenisera din ce in ce mai greu de suportat, incat ofiterii simteau ca nu aveau de pierdut numai prestigiu, bani, familie si tara, mai mult decat atat, erau dezonorati in fata colegilor din armatele aliate, unii dintre acesti ofiteri scoteau brusc revolverul, oriunde, la masa, la cafea, la intalnirile intre prieteni, introduceau un cartus in cilindru, invarteau cilindrul, il opreau la intamplare, puneau pistolul la tampla si apasau tragaciul. Erau sanse de cinci la unu ca ciocanul sa trimita un glont in capul jucatorului si sa ii imprastie creierii. Uneori se intampla asta, alteori, nu“.

Cum se joaca ruleta ruseasca

In principal, regulile jocului sunt aceleasi cu cele descrise de sergentul rus. De obicei, ruleta ruseasca se joaca in doi participanti, acestia introducand un singur glont intr-unul dintre cele sase spatii ale cilindrului revolverului (ruleta ruseasca apare ca jucandu-se de cele mai multe ori cu un revolver cu cilindru de sase gloante). Odata introdus glontul, cilindrul este invartit si inchis la loc la intamplare, astfel incit spatiul in care se afla glontul este necunoscut. Unul dintre participantii la joc ia revolverul, il plaseaza langa tampla si apasa tragaciul. In cazul in care glontul nu s-a aflat pe teava, se roteste din nou cilindrul, iar de aceasta data, revolverul este dat in mana celuilalt concurent. Operatiunea se repeta pana ce unul dintre concurenti isi pierde viata, iar adversarul sau castiga. De-a lungul timpului, jocul a suferit diverse modificari si adaugiri. Astfel se face ca, in anul 1999 trei cambodgieni au jucat ruleta ruseasca fiecare dintre acestia calcand pe cate una dintre minele situate intr-un camp minat. In cele din urma, toti trei si-au pierdut viata.

Sansele de a nu nimeri glontul

Sunt sanse foarte mari sa scapi cu viata. Desi in teorie posibilitatea de a nimeri glontul este de 6 la 1, in realitate, conform autorului Lee Child, sansele ar fi de aproximativ 6.000 la 1, asta datorita faptului ca forta gravitationala va atrage glontul in jos si nu inspre teava, mai ales in cazul gloantelor de mare calibru.

Echipa “Water Police” formata din Morgovan Andrada, Patrauta Iulia si Pipas Alexandra, studente în anul I, la Facultatea de Stiinte Politice, Administrative si ale Comunicarii, sectia Comunicare si Relatii Publice, a pus bazele unei campanii sociale menite sa atraga atentia oamenilor cu privire la necesitatea economisirii apei potabile. Prin aceasta campanie, echipa “Water Police” înceraca sa-i faca pe oameni sa constientizeze faptul ca resursele de apa potabila nu sunt inepuizabile si sa-i impulsioneze sa adopte un comportament ecologic. Acest comportament se refera la folosirea anumitor metode de economisire a apei la nivel individual, metode pe care doresc sa le faca cunoscute în cadrul campaniei.

Initiativa lor se bazeaza pe o serie de studii si statistici care releva faptul ca resursele de apa dulce scad într-un ritm îngrijorator, fapt care va duce în timp la epuizarea apei potabile chiar ai în tarile avantajate din punct de vedere hidrografic. O astfel de tara este si Romania, care, conform cercetarilor realizate de Comisia Europeana, se dovedeste a fi una din tarile cu cel mai ridicat consum de apa potabila din Europa. Asadar, se poate deduce din aceasts cercetare lipsa comportamentului ecologic din rândul cetatenilor tarii noastre, fapt ce le-a provocat sa realizeze aceasta campanie de educatie ecologica.

Prin sloganul, “Uneori e bine sa fii zârcit. Nu risipii apa”, doresc sa trezeasca spiritul ecologist din oameni si sa-i avertizeze cu privire la nevoia economisirii apei.

Pe de alta parte, campania va fi sustinuta si de evenimentul organizat în data de 5 mai, la Iulius Mall (începand cu ora 19:00), unde va avea loc o demonstratie de dans a clubul “Quickstet” si un concert sustinut de trupa “Anyway”. Pe parcursul spectcolului vom împarti publicului prezent stickere cu sloganul campaniei si flayere ce vor prezenta metode de economisire a apei potabile.

Va invitam sa participati la evenimentul din data de 5 mai, pentru a sustine alaturi de noi protejarea resurselor de apa!

Persoane de contact:

Morgovan Andrada – 0722/380215 / email : morgovan_andrada@yahoo.com

Patrauta Iulia – 0740/347842 / email : iulia_floriana@yahoo.com

Pipas Alexandra – 0743386580 / email : alexandra.pipas@yahoo.com

Biliardul este o familie de jocuri ce sunt jucate pe o masa (de obicei verde si cu sase gauri numite buzunarele mesei), cu un bat, numit tac, folsit pentru a lovi bilele, ca acestea sa se miste pe suprafata mesei. In anumite contexte, cuvantul “biliard” se refera cu siguranta la unul din jocuri, biliardul englezesc sau biliardul carambole. In Romania termenul de biliard este bine definit si nu are mai multe variante. El este cunoscut ca fiind un joc de amatori ce se joaca prin baruri. La noi biliardul nu are aceasi valoare pe care o are in tarile in care acesta s-a dezvoltat. Toate jocurile de biliard sunt evoluate ca jocuri de interior si provenite de la jocurile de exterior, acelea cu minge si bata. Cuvantul biliard se crede a fi provenit de la cuvantul frantuzesc ‘billart’ care inseamna buzdugan sau maciuca, predecesorul modernului tac de astazi.

Masa de biliard cu bila indicata, bile obiectiv, tac si triunghi

Bile de biliard

Echipament

Bile de biliard

Numarul, tipul, diametrul, culoarea si modeulul bilelor de biliard difera dupa tipul de joc de biliard care este jucat. In 8-balls, straight pool, si alte jocuri inrudite cu aceste doua, sunt implicate 16 bile : cinsprezece dintre ele fiind colorate si una singura alba complet. Bilele cu nr. inscriptionat de la 1 la 7 se numesc pline fiind colorate in totalitate cu galben, albastru, rosu, mov, portocaliu, verde si rosu inchis sau maro. Bilele 9-15 sunt albe, fiecare avand o singura parte cu o banda colorata care se potriveste cu culorile bilelor colorate in totalitate; bila nr 9 are o dunga galbena, bila nr. 10 are o dunga albastra, s.a. Bila nr. 8 este neagra in totalitate. In jocule 9-ball, sunt folosite doar bilele cu nr. de la 1 la 9 . Bilele regulamentare au 5.7 centimetri in diametru, si greutate cuprinsa intre 156 si 170 de grame. Alte proprietati specifice cum ar fi: duritatea, coeficientul de frecare, elasticitatea sunt foarte importante.

Unele bile folosite in jocurile televizate sunt colorate diferit pentru a putea fi distinse pe imaginile ecranului de la televizor. Bila nr. 4 folosita in astfel de jocuri este colorata in roz in loc de mov, iar bila nr. 7 este colorata intr-o nuanta de maro mai deschisa decat de obicei. Dungile de pe bilele nr 12 si 15 sunt colorate in acelasi mod. Mai tarziu pentru a da un efect de recunoastere mai usor bilele folosite in astfel de jocuri au fost punctate.

In tipul de joc de biliard numit snooker, sunt prezente 15 bile rosii, sase bile colorate (galben, verde, maro, albastru, roz, si negru), and si o bila alba principala. De obicei bilele nu sunt numerotate. Aceste bile au diametrul normal de 5.2 centimetri.

In jocurile cum sunt carom, straight billiards, biliardul englezesc, balkline, si three cushion, pe masa se afla doua mingi albe si una rosie. Una din bile este alba in totalitae iar cealata este ori galbena, ori alba si cu un punct rosu. Aceste tipuri de bile au in general 7 centimetri in diametru.

Bilele de biliard au fost facute initial din fildes importat din Africa. La inceputul secolului 20, in parte datoria protectiei mediului, industria biliardului a realizat ca sursele de fildes sunt finite. Acest lucru a dat un impuls inventatorilor sa creeze o alternativa. Astfel, John Wesley Hyatt a creat primul plastic industrial, Nitratul de Celuloza(Cellulose Nitrate), sub numele comercial de Celuloid(Celluloid).

Bila indicata si o bila langa buzunar

Masa de biliard

Exista multe marimi si stiluri de mese de biliard. De obicei, mesele sunt de doua ori mai lungi decat latimea. Majoritatea meselor au lungimea de 2,1, 2,4 sau 2,7 metrii (7, 8 sau 9 picioare). Snooker-ul si biliardul englezesc au lungimea meselor de 3,6 metri (12 picioare). Salile de biliard obisnuiesc sa aiva mese de 3,6 metri, iar barurile folosesc mese de 2,7 metri care deobicei sunt platite. Compromisul facut de cei care au o masa de biliard in propria locuinta este dat de spatiu, astfel alegandu-se doar mese de 2,4 metri. Mesele de calitate sunt de obicei de 2,7 metri si sunt facut dintr-o singura bucata, respectiv o lespede de granit sau o placa grea de ardezie prevenind astfel distrugerea si modificarile care pot surveni in urma umezelii. Mesele de biliard au 6 buzunare, trei pe fiecare parte. Mesele sunt acoperite cu panza speciala de biliard (un fel de pasla). Dunga mesei, care primeste dese lovituri sunt acoperite cu o panza mai putin alunecoasa. Panza de calitate este mai alunecoasa. Imbracamintea traditionala a meselor de snooker au un fel de puf iar bilele se comporta diferit cand se izbesc de acest puf. Imbracamintea mesei de biliard este de obicei verde reflectand originile.

Tacurile

Biliardul este jucat cu un bat cunoscut si ca tac. Un tac este ori un bat care este mai subtire la un capat si care se ingroasa treptat spre maner ori un bat care este despartit la mijloc de un filament de metal sau “phenolic resin”. Capatul (manerul) tacului este partea care are circumferinta mai mare. Partea mai subtire a tacului se numeste “shaft”. Tacurile de calitate sunt in general cele facute din doua parti si folosind lemn destul de tare, de obicei artar pentru cele de biliard si frasin pentru cele de “snooker”. Toate tacurile sunt subtiate de la maner catre varf.Varful de piele si creta sunt folosite la imprimarea efectului(english) bilei albe. Tacurile ieftine sunt in general dintr-o singura bucata si sunt construite din aluminiu sau lemn, iar varfurile sunt de calitate inferioara. Un tac de calitate poate fi scump si este facut uneori din lemn exotic si alte materiale scumpe fiind decorat cu diverse modele. In general jucatorii cu experienta folosesc mai multe tacuri pe parcursul unui joc, acestea incluzand un tac pentru spargere si un tac mai scurt si mai usor cu varf special pentru loviturile sarite.

Creta

Creta este folosita deseori pentru varful tacului, pentru a-i creste frictiunea atunci cand aceasta loveste mingea alba. Frictiunea crescuta face ca bila sa se invarta mai mult si reduce riscul de a gresi lovitura (neintentionat sa alunece pe langa bila alba si sa loveasca alta bila).

Creta

8 Ball

In Statele Unite ale Americii, cel mai jucat joc este 8-ball (8 bile). Acest tip de joc este deseori jucat pe mese ce functioneaza cu fise, care au o lungime de 2,13 metri. In Marea Britanie se joaca de obicei in cafenele dar si la nivel de competitie in ligi profesioniste. De asemenea se joaca in cadrul unui campionat mondial organizat de Asociatia Internationala de Biliard.

9 Ball

9-ball (9 bile) este un joc de campionat in Statele Unite ale Americii si este jucat pe mese a caror lungime masoara 2,74 metrii. Organizatia Campionatului Statelor Unite si a US Open este Congresul American de Biliard (BCA). In afara US Open, sunt nenumarate turnee profesionale de biliard ce au loc anual.

Asociatia Mondiala de Biliard (WPA) organizeaza anual un turneu de ’9-ball’ pentru a determina campionul mondial la acest joc.

One Pocket

One pocket (un buzunar) este un joc de strategie intre doi jucatori. Fiecarui jucator ii este atribuit un buzunar de colt de pe masa de biliard. Acesta este singurul buzunar pe care fiecare jucator il poate folosi pentru a introduce bile. Primul dintre cei doi jucatori care introduce o majoritate de bile (8) in buzunar, castiga partida. Spre deosebire de ’8-ball’ si ’9-ball’, acest joc pune mai mult accent pe strategia de defensiva decat pe cea de ofensiva. Se spune ca daca ’8-ball’ se aseamana cu jocul de dame, ‘one-pocket’ se aseamana cu jocul de sah.

Campionate de biliard

• US Open Championship (BCA) – 9 Ball

• World Pool Association (WPA) – 9 Ball

• BS Master League (BSL) – 9 Ball & 8 Ball

• In evenimentele de snooker-ul si biliard carom, se decide foarte des un nou campion.

Lista jocurilor de biliard

Carom billiards

• Carambole billiards
• Straight rail
• Three cushion billiard
• 18.1 Balkline
• 18.2 Balkline

Pocket billiards

• English billiards
• Golf
• Snooker
• Tenball
• Banks
• Cowboy
• Cutthroat (se joaca in trei)
• Eight ball (cunoscut si sub forma de stars and stripes sau solids and stripes)
• Flanges
• Indian
• Nine ball
• One pocket
• Rotation
• Seven ball
• Six pocket
• Straight pool
• Russian Billiards

Alte variante

• Bar billiards
• Bumper pool
• Face Off

Golful este un joc in care competitorii, folosind mai multe tipuri de crose, lovesc mingile si incerca sa le introduca, pe rand, in gaurile unui teren de golf, dintr-un numar cat mai mic de lovituri. Acest sport se poate practica de la varstele cele mai mici pana la cele mai inaintate. O runda de golf standard implica parcurgerea unei distante de 12-15 km, uzual pe jos. Regulamentul acestui sport nu impune un teren de joc standard. Dimpotriva, jocul se desfasoara pe trasee de golf, fiecare avand o forma particulara. Un detaliu comun este faptul ca aceste trasee au in general 9 sau 18 gauri.

Cum se joaca

Fiecare runda presupune jucarea unui numar de gauri intr-o anumita ordine. In mod normal sunt 18 gauri, iar pe un traseu de 9 gauri acestea pot fi parcurse de doua ori. Pentru a juca o minge la o gaura, se incepe asezand mingea in zona de start (tee area sau tee), si lovirea ei cu o crosa. Cand prima lovitura trebuie sa fie lunga, se obisnuieste ca mingea sa fie asezata pe un suport (tee) pentru o mai buna lovitura. Un tee este folosit pentru a ridica mingea cativa centimetri deasupra solului. In locul unui suport special mingea poate fi ridicata si asezand-o pe un smoc de iarba sau o gramajoara de nisip. Cand lovitura initiala este de distanta mare, acesta este de obicei numita “drive”. Jucatorul loveste apoi mingea de cate ori este necesar cu diferite crose pana o aduce in zona verde (green), de unde aceasta este introdusa in gaura. Gaura sau Cupa este marcata cu un steag ( flag ) pentru a putea fi vazuta de la distanta. Regulile jocului de golf nu permit atingerea sau reasezarea mingii in afara tee-ului decat in cazuri speciale prevazute in regulament. In cursul jocului, jucatorii pot merge, sau pot conduce masinute speciale de golf. Jocul se poate desfasura fie de unul singur, fie in grupuri, uneori jucatorii fiind insotiti de “caddies”(persoane care se ocupa cu transportul echipamentului jucatorilor) dar fiind si singurii care pot da sfaturi jucatorului in timpul rundei. Un jucator nu poate avea mai mult de un caddie la un moment dat.

1=zona de start (teeing ground), 2,6=obstacol cu apa (water hazard), 3=zone cu acces dificil (rough), 4=limita de traseu (out of bounds), 5=groapa cu nisip (sand bunker), 7=zona de joc (fairway), 8=zona verde(putting green), 9=steag, 10=gaura.

Echipamentul de joc

Pentru lovirea mingii se folosesc crosele de golf (clubs). Crosele sunt formate din tija (shaft) in trecut din lemn iar azi din metal sau fibra de carbon, maner (grip) la un capat, si cap (head) la celalalt capat. Crosele sunt “lungi” sau “scurte” in functie de distanta la care se doreste a trimite mingea. Un “driver” este crosa cea mai “lunga” si cu capul cel mai mare. Urmeaza crosele tip wood, ceva mai “scurte” insa avand de asemenea un cap voluminos si folosite pentru lovituri de distanta mare. Urmatoarele ca distanta sunt crosele tip iron, care sunt destul de numeroase, si folosite pentru diferite tipuri de lovituri. Wedges sunt asemanatoare cu irons, dar mai agresive ca inclinare, fiind utile in jocul scurt (approach). Crosele hibride imbina caracteristicile wood si iron in diferite moduri, si tind sa fie folosite din ce in ce mai frecvent, intrucat sunt mai usor de folosit, fata de echivalentele lor in irons, de catre jucatorii de nivel mediu. Crosele de tip putter sunt folosite de jucatori pe green, oferind precizia necesara pentru a introduce mingea in gaura. Pe parcursul unei runde, un jucator are voie sa transporte maxim 14 crose la un moment dat, alegerea acestora fiind la discretia jucatorului. De asemenea jucatorul este liber sa joace mingea cu orice crosa crede de cuviinta, functie de modul in care se afla mingea (lie) si distanta dorita.

Mingile sunt sferice, de obicei albe, si acoperite in intregime cu gropite (dimples), care ii permit mingii sa zboare o distanta mai mare sau sa adopte o traiectorie anume in zbor.

Golful la nivel de amatori

Golful este un sport foarte popular in America de Nord, Marea Britanie/Irlanda, Suedia, Austria, Australia unde procente semnificative ale populatiei practica golful. Golf amator se practica din ce in ce mai mult in Europa inclusiv cea de Est si in Asia. Exista un mare numar de cluburi si terenuri publice care ofera conditii excelente pentru golf. Statutul jucatorului amator este bine definit, permite intrarea jucatorilor in competitiile destinate acestora in baza unui sistem de evaluare care favorizeaza jucatorul mai slab – numit handicap (HCP). Astfel jucatori de performante diferite pot juca cu sanse egale pentru trofeu. Acelasi statut al amatorului nu permite primirea premiilor in bani si doar in produse si trofee dar in valoare mai mica de 500 EUR. O alta componenta a golfului amator este turismul. O mare diversitate de destinatii turistice includ golful in oferta de agrement.

Golful profesionist

Cei mai multi dintre cei care obtin venituri din acest sport lucreaza la un club, sau sunt profesori de golf, participand eventual doar la competitii locale. O mica parte din elita profesionistilor isi pot permite sa participe, ca ocupatie permanenta, la competitii internationale de golf. Turneele de golf sunt organizate de [PGA] sau alte organizatii independente, responsabile in a gasi sponsori, a defini regulile specifice fiecarul turneu, si a asigura in general o buna desfasurare. In general aceste turnee au “membri” cu drept de participare, dar de asemenea sunt invitate si persoane nemembre. Cel mai cunoscut turneu este PGA Tour, pe langa acest mai exista patru turnee Major si patru evenimente organizate in cadrul Campionatului Mondial. Turneul PGA European atrage de asemenea multi jucatori de top, fiind considerat al doilea ca importanta mondiala. Ryder Cup este o competitie anuala, pe echipe, intre jucatorii nord americani si cei europeni.

Cubul Rubik este un joc problema de tip puzzle inventat in 1974 de catre sculptorul si profesorul de arhitectura maghiar Ern Rubik.

Numit initial „Cubul Magic” de catre inventatorul sau, Ern Rubik, a fost redenumit „Cubul lui Rubik” de compania Ideal Toys in 1980 si a castigat premiul special pentru Cel mai bun joc problema la Jocul Anului in Germania. Este considerata a fi cea mai bine vanduta jucarie din lume, cu peste 300.000.000 de cuburi vandute in lume pana in 2005.

Intr-un cub Rubik clasic, fiecare din cele sase fete este acoperita cu 9 etichete, colorate in una din sase culori (in mod traditional alb, galben, portocaliu, rosu, albastru si verde). Un mecanism de pivoti permite rotirea independenta a fiecarei fete, si astfel amestecarea culorilor. Pentru rezolvarea jocului, fiecare fata trebuie sa aiba o singura culoare.

Aniversarea a douazeci si cinci de ani de la inventarea cubului a avut loc in 2005, cand a fost produsa o varianta speciala, cu o eticheta in centrul fetei reflective (care a inlocuit-o pe cea alba) cu un logo „Cubul lui Rubik 1980-2005”.

Exista patru variatii ale Cubului, produse pe scara larga: Cubul de buzunar, de 2×2×2, cubul standard 3×3×3, apoi de 4×4×4 si de 5×5×5. Recent, s-au produs si versiuni mai mari (V-Cube 6 si V-Cube 7).

Cubul a inspirat o intreaga categorie de jocuri similare, din care fac parte cuburile de diferite dimensiuni mentionate mai sus, ca si alte forme geometrice cum ar fi tetraedrul (de exemplu, Pyraminx), octaedrul, dodecaedrul, si icosaedrul. Exista jocuri multidimensionale virtuale, simulat pe calculator cu un software care permite utilizatorilor sa manevreze obiecte cum ar fi un cub Rubik tetradimensional, care nu poate fi construit fizic.

Algoritmi

In jargonul pasionatilor, o secventa de mutari memorata si care are un anumit efect asupra cubului se numeste algoritm. Aceasta terminologie deriva din utilizarea termenului de algoritm din matematica, cu semnificatia de lista bine definita de instructiuni pentru realizarea unui scop, pornind dintr-o stare initiala si trecand prin stari succesive bine definite, pana la o stare finala dorita. Diferitele metode de rezolvare a cubului Rubik folosesc fiecare cate un set al sau de algoritmi, impreuna cu descrieri ale efectelor pe care le au, si cu situatiile in care pot fi folosite pentru a duce cubul la o stare mai apropiata de rezolvare.

Majoritatea algoritmilor sunt ganditi pentru a transforma doar o mica parte din cub, fara a avea impact asupra altor parti care ar fi putut fi deja rezolvate, astfel incat sa poata fi aplicate repetat in parti diferite ale cubului pana cand intregul cub este rezolvat. De exemplu, exista algoritmi cunoscuti pentru ciclarea a trei colturi fara schimbarea restului cubului, sau pentru a schimba orientarea unei perechi de muchii, lasandu-le pe celelalte intacte.

Unii algoritmi au un anumit efect dorit asupra cubului (de exemplu, interschimbarea a doua colturi) dar altele ar putea avea si efectul secundar de a schimba alte parti ale cubului (cum ar fi permutarea unor muchii). Exista unii algoritmi care adesea sunt mai simpli decat cei fara efecte secundare, si sunt folositi la inceputul solutionarii cubului cand mare parte din joc nu a fost rezolvat, iar efectele secundare nu sunt importante. Spre sfarsitul solutiei, in schimb, sunt folositi algoritmii mai specifici (si de obicei mai complicati), pentru a preveni stricarea unor parti ale jocului care au fost deja rezolvate.

Solutii pentru jocul in viteza

Exista unele solutii gandite cu scopul de a face rezolvarea cubului Rubik cat mai rapida cu putinta.

Cea mai cunoscuta solutie rapida a fost dezvoltata de Jessica Fridrich. Este o metoda nivel-cu-nivel foarte eficienta si care necesita un numar mare de algoritmi, mai ales pentru orientare si pentru permutarea ultimului nivel. Colturile primului nivel si cel de-al doilea nivel sunt rezolvate simultan, fiecare colt impreuna cu o piesa de pe o muchie a nivelului al doilea.

O alta metoda foarte raspandita a fost dezvoltata de Lars Petrus. In aceasta metoda, se rezolva intai o sectiune 2×2×2, extinsa apoi la 2×2×3, si apoi muchiile incorecte sunt rezolvate cu ajutorul unui algoritm de trei miscari, care elimina nevoia unui posibil algoritm de 32 de miscari ce ar putea sa fie necesar mai tarziu. Unul dintre avantajele acestei metode este acela ca ea tinde sa dea solutiile dupa mai putine miscari. Din acest motiv, metoda lui Petrus este foarte des folosita in concursurile in care se urmareste atingerea unui numar minim de mutari.

Solutiile elementare necesita invatarea a doar patru sau cinci algoritmi, dar sunt in general ineficiente, rezolvarea intregului cub necesitand in medie aproximativ 100 de rotatii. Prin comparatie cu acestea, metoda avansata a lui Fridrich necesita invatarea a aproximativ 120 de algoritmi dar permite rezolvarea cubului in medie in doar 55 de mutari. Un alt fel de solutie dezvoltata de Ryan Heise nu utilizeaza algoritmi, ci mai degraba se bazeaza pe un set de principii de baza ce pot fi utilizate pentru a rezolva cubul in mai putin de 40 de miscari. „Solutia suprema” (in engleza Ultimate Solution) a lui Philip Marshall este o variatie a metodei lui Fridrich, avand doar 65 de rotatii in medie, dar necesitand memorarea a doar doi algoritmi.

Cautarea solutiilor optime

Metodele manuale de solutionare descrise mai sus sunt gandite pentru a fi usor de invatat, dar s-au depus eforturi mari pentru a gasi solutii si mai rapide pentru cubul Rubik.

In 1982, David Singmaster si Alexander Frey au emis ipoteza ca numarul de miscari necesar pentru a rezolva un cub Rubik, in conditiile unui algoritm ideal, ar putea fi cu putin mai mare de 20. In 2007, Daniel Kunkle si Gene Cooperman au utilizat metode de cautare pe calculator pentru a demonstra ca orice configuratie de cub Rubik 3×3×3 poate fi rezolvata in maxim 26 de mutari. In 2008, Tomas Rokicki a coborat maximul la 22 de mutari. Se continua incercarile de a reduce limita maxima pentru solutii optime.

Competitii si recorduri

S-au tinut numeroase concursuri de rezolvare rapida a cubului Rubik pentru a afla cine poate rezolva jocul in cel mai scurt timp. Numarul concursurilor creste in fiecare an; intre 2003 si 2006 s-au tinut 72 de competitii oficiale, dintre care 33 doar in 2006.

Primul campionat mondial organizat de Guinness Book of World Records a avut loc la München la 13 martie 1981. Toate cuburile au fost mutate de 40 de ori si lubrifiate cu parafina. Invingatorul oficial, cu un record de 38 de secunde, a fost localnicul Jury Froeschl.

Primul campionat mondial international s-a tinut la Budapesta la 5 iunie 1982, si a fost castigat de Minh Thai, un student vietnamez din Los Angeles, cu un timp de 22,95 secunde.

Dupa 2003, cuncursurile sunt decise mediana obtinuta din cinci incercari; dar se inregistreaza si timpul cel mai bun. World Cube Association pastreaza o istorie a recordurilor mondiale.  In 2004, WCA a impus utilizarea unui dispozitiv de cronometrare numit Stackmat.

Recordul mondial pentru o singura incercare este detinut de Erik Akkersdijk care, in 2008, a rezolvat un cub in 7,08 secunde la Czech Open 2008. Recordul mondial pentru timpul mediu ii apartine lui Tomasz Zolnowski, cu timpul de 10,63 secunde, la 4 aprilie 2009.

Am vazut cu totii cat de deprimanta poate fi imaginea unui stadion fara suporteri in timpul unui meci de fotbal. La derby-ul Steaua – Dinamo s-a putut observa foarte bine cum traiesc fanii adevarati o confruntare de traditie. Fumigene, torte, petarde, care spre surprinderea multora au ramas doar in peluza, fara ca acestea sa ajunga in teren.

Stadioanele, dar si salile de sport devin, pe zi ce trece, un adevarat teatru de razboi intre, de regula, suporteri si fortele de ordine. Steaua, Dinamo, Rapid si Universitatea Craiova au fost obligate sa joace meciurile de acasa cu portile inchise sau la cel putin 150 km distanta de arena proprie. Autoritatile ii fac vinovati pentru aceste incidente pe suporteri, care la randul lor acuza fortele de ordine de exces de zel. Adevarul poate fi undeva la mijloc. La fiecare partida de fotbal si, mai nou, handbal sau hochei, din arsenalul fanilor nu lipsesc tortele, fumigenele si petardele. Legea interzice ca in incinta unei arene sportive sa fie introduse astfel de materiale, totusi ele ajung pe stadioane sau in sali. Vinovatii sunt intotdeauna ultrasii, confundati de multe ori, gresit, cu huliganii.
Foarte putina lume cunoaste faptul ca exista mari diferente intre “hooligan” si “ultra”. Trebuie spus insa ca acesti doi termeni pot coexista, transformandu-se in “hooltras”. Acest termen apare in general in Balcani, dar si in spatiul ex-sovietic.

Ce inseamna a fi “ultra”?
In Romania, fenomenul “ultra” a luat nastere imediat dupa Revolutie, insa dezvoltarea a inceput abia in anii 1995-1996. Primele grupari au luat nastere in galeriile cluburilor Steaua, Dinamo, Poli Timisoara, Universitatea Craiova si, mai tarziu, Rapid. Chiar daca mai toti se considerau ultrasi, probabil si din cauza ca aceste grupari se inspirau din coregrafiile suporterilor italieni, unele “realizari”, cum ar fi furtul steagurilor sau al fularelor, apartin fenomenului “hooligan”, care s-a dezvoltat in Marea Britanie. Ultrasii incearca sa mute spectacolul in tribune. Nu prin violente, ci prin apelarea la coregrafii, care pot contine bannere, steaguri, fumigene sau torte. Acest lucru exclude insa o confruntare cu adversarii, acesti suporteri incurajandu-si intr-un mod original echipa.

Ce inseamna a fi “hooligan”?
Spre deosebire de ultrasi, gruparile “hooligan” considera ca singurul mod prin care iti poti demonstra superioritatea fata de adversar este sa fii mai puternic fizic decat el.
Diferentele apar si la nivelul vestimentatiei. “Hooligans” renunta la orice fel de insemne ale propriului club in timpul meciurilor, folosesc steaguri de mici dimensiuni inscriptionate cu numele echipei, si nu cu insemnele unei grupari.
Pentru aceste grupari, confruntarea violenta cu suporterii adversi este nelipsita. Totusi, o lupta pe strada, cunoscuta sub numele de fair-fight, nu poate avea loc decat daca se indeplinesc anumite conditii, cum ar fi: cele doua grupari care se infrunta trebuie sa aiba un numar aproximativ egal de persoane si lipsa armelor (combatantii folosindu-se doar de pumni si picioare).
Prima lupta de acest fel din Romania a avut loc inaintea derby-ului Rapid – Steaua (2-3), cand nu mai putin de 150 de fani ai celor doua echipe au stabilit o intalnire in zona Plaza Romania.

Diferente clare
Diferentele dintre cele doua fenomene sunt destul de clare. Totusi, exista tari unde linia de hotar nu exista, huliganii fiind cei care se ocupa de coregrafii, torciate etc. Dar acest lucru nu-i impiedica sa se lupte cu adversarii sau fortele de ordine. In spatiul ex-iugoslav, suporterii fanatici nu-si proclama victoria decat dupa o confruntare huliganica, ceea ce a facut ca intotdeauna derby-urile Belgradului, Partizan – Steaua Rosie, sa fie sangeroase.
Romania pare foarte aproape de a se inscrie pe acest culoar. La aparitia fenomenului “ultra” pe teritoriul tarii noastre lucrurile nu erau foarte clare, diferentele neputand fi sesizate de suporterii romani. De exemplu, in 1998 in peluza rapidista a aparut gruparea Official Hooligans, iar confuzia s-a accentuat pentru ca OH nu a fost niciodata altceva decat o grupare “ultra”. O data cu dezvoltarea mass-media, care a adus in presa informatiile necesare, lucrurile au inceput sa se aseze, suporterii patimasi reusind sa faca o delimitare intre ceea ce inseamna a fi ultra si a fi huligan.

UNITATE
In toamna anului 2005, gruparile din Romania au raspuns unui apel al “Peluzei Catalin Haldan” – PCH (Dinamo), pentru organizarea unui protest fata de arestarea a cinci suporteri alb-rosii in Bulgaria, inaintea confruntarii dintre “caini” si Levki Sofia, in Cupa UEFA. La mars au participat grupurile Ultras, Stil Ostil, Vacarm, Tineretului Korps, Titan Boys, Nucleo, Warriors (Steaua), Boys, Brigate, Feydan, Supras, Regime Ultra (Dinamo), Unione Ultras (Rapid), Ultras Craiova, Teste Matte (Universitatea Craiova), Masseria, Drojdierii (Poli Timisoara), Vecchia Guardia, Manastur Clan (U Cluj), Spetza Ultra Rossa (UTA), Dorobantii, Brigada Suprema, Nord (FC Vaslui), Fans (FC National), Knot (Petrolul).

CODUL
Conduita Ultra
Iubeste culorile echipei mai presus de orice
Respecta deontologia grupului
Nu accepta existenta unor limite sau obstacole in fata iubirii tale pentru echipa
Ramai coerent intotdeauna
Distinge-te de masa de suporteri
Incurajeaza-ti echipa, la bine si la greu, chiar si atunci cand e contestata
Cumpara-ti bilete sau abonamente la partidele de acasa si suporta costul deplasarilor
Nu face nici un compromis legat de ideologia si sentimentele tale
Contesta conducerea si pe fotbalisti, atunci cand nu respecta crezul si valorile tale
Nu murdari acest crez cu manifestari politice
Fa-ti steaguri, bannere, esarfe, coregrafii si altele doar prin forte proprii
Nu comercializa identitatea grupului vanzand materiale promotionale.

LA NOI, DOAR CATEVA INTALNIRI ADEVARATE INTRE GALERIILE ULTRA
Amintiri negre de acum zece ani
In tara noastra, duelurile cele mai spectaculoase dintre galerii se desfasoara o data cu intalnirile  Steaua – Dinamo, Universitatea Cluj - CFR, UTA – Poli Timisoara, Dinamo – Universitatea Craiova.

Meciul din Ghencea de acum 10 ani, din 10 mai, dintre Steaua si Dinamo nu va fi uitat cu siguranta de fanii celor doua echipe. Nu din cauza celor petrecute pe teren, ci pentru evenimentele din tribune. Atunci, galeria “cainilor” a reusit sa incendieze peluza in care se afla, pompierii reusind cu greu sa stinga focul.
La nivel european, ultrasii au aparut la sfarsitul anilor ‘60. Fanii cu varste cuprinse intre 15 si 20 de ani se rup de “clasicul spectator”, ocupand sectoare ale tribunelor unde se vindeau bilete sau abonamente la preturi reduse. Trebuie mentionat ca primii pasi spre fenomenul “ultra” au fost facuti in Italia, tara recunoscuta si astazi pentru spectacolul creat de tifosi. La acea vreme ultrasii se deosebeau de masa suporterilor, in primul rand prin identificarea propriului sector delimitat de unul sau mai multe steaguri cu numele si simbolul grupului, haine militare purtand insemne ale propriei echipe si prin infatisarea paramilitara preluata de la organizatiile politice extremiste, un fenomen la moda in acea perioada.
Anii ‘80 reprezinta momentul de crestere a gruparilor “ultra”, unele factiuni ajungand sa beneficieze de aportul a mii de membri. Cel mai tragic eveniment s-a petrecut in 1985, la meciul Liverpool – Juventus (0-1) din finala Cupei Campionilor Europeni, disputat pe stadionul Heysel din Bruxelles. Atunci, nu mai putin de 39 de suporteri italieni au murit in urma confruntarilor cu fanii englezi. Acest lucru a dus la suspendarea cluburilor din Premiere League din cupele europene pe o perioada de cinci ani.

Ce inseamna laser tag?

Inspirat parca dintr-o lupta a unui razboi interstelar, laser tag-ul este un joc pe echipe, asemanator paintball-ului sau airsoft-ului, in care scopul principal este tintirea inamicului cu o arma „laser”. Mai exact, este vorba de un dispozitiv care emite raze cu ajutorul unui LED si este gestionat de un computer, ce tine rol de arbitru si de tabela de marcaj. Spre deosebire de alte jocuri similare, laser tag-ul este „painless”, adica fara durere. Nu pleci acasa cu vânatai, prietena nu se supara ca ai improscat-o cu vopsea si nici seful nu te penalizeaza pentru incarcatorul pe care i l-ai descarcat in coaste pe când se credea invizibil dupa vreun copac. De fapt, motive de penalizare poate gasi când isi aminteste scorul, dar cel putin o problema este eliminata, Cu alte cuvinte, nu veti fi lovit decât simbolic de catre adversar, asadar puteti spune adio “urmelor” cu care erati obisnuiti la paintball sau airsoft. Veti fi doar… „tagged”, adica marcat de adversar ca fiind atins de raza. Sau “punctat”.

De unde vine?

Cu toate ca istoria din spatele laser tag va intereseaza mai putin, poate merita mentionat faptul ca sistemul a fost conceput de US Army la sfârsitul anilor ’70 drept suport pentru antrenamente. Purta numele MILES (Multiple Integrated Laser Engagement System), iar prima jucarie de acest fel a aparut in 1979 sub numele de Star Trek Electronic Phaser Guns. Cinci ani mai târziu, la Dallas, Texas, a fost inaugurata prima arena de laser tag, iar cu ocazia Craciunului anului 1986 a fost pus in vânzare si echipamentul corespunzator. Cu timpul, din ce in ce mai multi amatori de toate vârstele au descoperit in acest joc o metoda de petrecere a timpului liber.

Echipamentul nostru vine din Marea Britanie, nu ne mândrim ca este un echipament de ultima generatie, generatiile se schimba mai repede decât updatam noi site-ul, dar suntem siguri ca respecta normele europene privind siguranta. Mai mult de atât, credem ca depasesc normele europene privind distractia.

Ce va propunem?

Arena de Laser tag este destinata atât celor doresc sa simta pulsul unui Counter Strike, cât si companiilor ce au in agenda o petrecere sau un team building. Laser tag este util atât relaxarii cât si inducerii spiritului de echipa si de competitie. Caci, daca nu v-ati prins inca, la fel ca in cazul oricarui joc de tip „shooter”, el se poate juca si individual, dar mai ales in gasca.

Bine, dar cât de simplu si de sigur este?

Pericolul de accidentare este fix zero. O sa observati când va intâlniti cu un stâlp de rezistenta (construit tot din motive de siguranta) ca el este destul de prietenos si te intâmpina cu un strat de burete, iar perna de aer a arenei gonflabile nu e chiar fericita sa te ia in brate dar nici nu iti da o palma. Am avut in vedere când am construit aceasta arena, pe lânga distractie la maxim, in primul rând siguranta celor care ne vor vizita. Celor nemultumiti de lipsa “feedback”-ului dureros le recomandam airsoft, pantball, inrolarea in armata româna sau o vizita in „cartier”.

In plus, gama mult mai larga de vârsta a jucatorilor, el putând fi experimentat atât de copii, cât si de cei care au trecut de prima tinerete.

In mod normal, regulile jocului pot fi invatate chiar si de catre cei considerati „antitalent” in acest domeniu. De asemenea, demn de retinut este faptul ca la laser tag nu se poate trisa, scorul fiind marcat digital de catre software-ul computerului.

Insa neoficial, un scor de 3-2 pentru fiul tau de numai 10 ani, doar pentru ca pustiul are energie cât 50 de baxuri de Redbull, e destul de nedigerabil.

Jucatorii experimentati se vor documenta, cu siguranta, cu privire la numeroase strategii militare aplicabile in cazul laser tag-ului. Jocul poate fi complex pentru cei care si-l doresc astfel, insa jucatorii de ocazie vor pune accentul pe simplitate.

Atmosfera

Totul este in asa fel organizat incât realismul sa fie maxim. Mediul de joc este apocaliptic, cu labirinturi, fum (din cel de discoteca nu va ganditi ca ne jucam cu focul), muzica pe masura si tot ce este necesar pentru ca sentimentul general sa fie cel resimtit in timpul unui joc pe computer. Cu o singura diferenta: jocul se intâmpla in realitate. Fugi, transpiri, punctezi, câstigi sau pierzi – distractie se numeste!

Stiluri de joc

In afara de modul standard (câstiga jucatorul sau echipa care a realizat cele mai multe „victime” printre adversari intr-un interval de timp prestabilit), laser tag poate avea misiuni diferite,. Orice fel de joc alegeti, plusul de diversitate v-ar putea determina sa nu va plictisiti niciodata.

Exista optiuni ce pot face jocul mai dificil sau, dimpotriva, mai potrivit celor care vor sa se distreze in cel mai simplu mod. De exemplu, se poate juca cu munitie limitata sau cu arme care au nevoie de reincarcare la un anumit numar de trageri. Reincarcarea necesita câteva secunde, asadar ar fi o idee grozava ca in acest interval sa nu fiti voi cei care se afla in bataia inamicului, ci invers. Expresia unui oponent ce tocmai a fost “punctat” in timp ce astepta incarcarea armei este nepretuita.

Concluzie

Niciuna, pentru ca, dupa atâta vorbarie, gata. Ia-ti prietenii si joaca LASER TAG!

Le Parkour este o disciplina fizica de origine franceza, in care participantii incearca sa depaseasca anumite obstacole intr-un mod cât mai fluid si rapid.

In antrenament se includ elemente din spatiul cotidian (artificial sau natural) cum ar fi balustrazi, copaci, cladiri, banci, garduri. Practicantii considera acest gen de antrenament un mod de eliberare din constrângerile impuse de alte sporturi standardizate cât si unul de depasire a limitelor mentale.
Parkour, cunoscut si sub numele de l’art du déplacement, arta deplasarii, consta intr-o miscare continua, neintrerupta, pe sub/ in jurul/ peste obstacole naturale sau artificiale din mediul ce ne inconjoara.
Practicantii Parkour sunt numiti traceuri. Numele de free running si free runner au fost folosite frecvent de mass-media ca un rezultat al folosirii lor in documentarele Jump London si Jump Britain. Free-running este termenul folosit de Sébastien Foucan pentru a se referi la parkour, termen care a ajuns ulterior sa descrie un sport bazat pe acrobatii, diferit fata de disciplina originala Le Parkour.

Asemenea miscari pot fi vazute sub forma de alergare, sarituri sau catarari, precum si alte metode mai complexe. Scopul practicarii parkour este de a fi capabil sa iti adaptezi miscarile in orice situatie, in asa fel incât orice obstacol ai intâlni sa il poti depasi cu capacitatile corpului tau.

Cel care a adaptat miscarile a fost David Belle (n. 29 aprilie 1973), inspirat de tatal sau, Raymond Belle (1939 – 1999), fost militar în Vietnam recunoscut pentru faptele sale de eroism în cadrul “sapeurs-pompiers” – pompierii militari din Paris. David Belle a parasit scoala la 15 ani si s-a dedicat în totalitate dezvoltarii artei sale, Le Parkour.
Dupa cum zice David Belle, spiritul parkour este definit de notiunea evadarii si atingerii scopului, aceasta este ideea folosirii agilitatii fizice si al gândirii rapide pentru a iesi usor din situatii dificile, si pentru a fi capabil sa ajungi oriunde vei dori. Totusi, fluiditatea si frumusetea miscarilor sunt deasemeni importante.

Pentru unii oameni, in special non-practicantii, parkour este un sport extrem, pentru altii este o disciplina comparata mai mult cu artele martiale, break-dance, un mod de a captura miscarile umane in cel mai frumos mod posibil. Parkour este deseori asociat cu ideea de libertate, intr-o forma prin care reusim sa depasim obstacole ce ne limiteaza – spre exemplu balustrade, scari sau ziduri. In mod discutabil, esenta parkour nu are origini.

În urma popularizarii disciplinei, mai ales prin documentarul Jump London, urmat apoi de Jump Britain, au aparut diferite ramuri bazate pe latura fizica a parkour, înclinate mai degraba spre miscari spectaculoase. Aceste discipline sunt: 3run, free-running. Altele bazate pe aceleasi principii au fost aduse în actualitate: yamakasi, multilevelmoves, tricking, street stunts.

Pericolul este mereu prezent cand practici Parkour, dar este bine spus ca aceasta disciplina este atât de periculoasa pe cât o faci tu. Riscul de accidentari este maxim daca traceur-ul trece peste abilitatile sale, incearca tehnici (miscari) dificile, doar pentru spectacol, sau este obosit si isi pierde concentrarea. Practicarea parkour necesita o dedicare fizica si mentala extraordinara, si multi adera la ideea ca parkour este un stil de viata.

Moonwalk sau Backslide este o tehnica de dans care prezinta iluzia ca dansatorul paseste inainte, de fapt se deplaseaza inapoi, dand aspectul ca persoana se misca de-a lungul unei benzi. Dansul a castigat popularitate in intreaga lume datorita lui Michael Jackson, care l-a executat in timpul interpretarii melodiei „Billie Jean”, in 25 martie, 1983, la televiziunea speciala Motown 25: Yesterday, Today, Forever, si a fost considerat miscare semnatura. Moonwalk a devenit de atunci unul dintre cele mai cunoscute tehnici de dans din lume.

Istorie: Moonwalk a fost consemnat la inceputul aniilor 1955, executat de dansatorul Bill Bailey. Mimul francez Marcel Marceau l-a folosit de-a lungul carierei (din 1940 pana in 1980) ca o parte din rutina mimilor. David Bowie este probabil primul muzician rock care executa aceasta miscare. James Brown a folosit miscare in filmul The Blues Brothers din 1980. Un membru din grupul de dans Electric Boogaloos, Timothy „Popin Pete” Solomon, de asemenea executa miscarea de dans in video-ul Crosseyed And Painless al formatiei Talking Heads in jurul anului 1981.

Variatii ale moonwalk-ului

Exista doua tipuri distincte. Unul este numit „mers intors”; de obicei executat foarte rapid lasand impresia ca dansatorul merge rapid in cerc. Celalalt tip, moonwalk circular este cunoscut ca 360 sau Patru-Parti Moonwalk si este des executat, mult mai incet, intr-un stil plutitor. Acesta implica un toc intors, alunecos, miscand ambele tocuri pentru a schimba directia. Alte variante moonwalk includ „sidewalk” sau „side glide” in care dansatorul aluneca lateral, si „spotwalk”, in care dansatorul executa moonwalk pe loc.

Dansul a fost adus in atentia publicului in 1983, cand Michael Jackson l-a executat in timpul televizarii „Motown 25: Yesterday, Today, Forever” pe 25 martie. Imbracat in pantaloni negri, sosete argintii, bluza argintie, sacou negru si o singura manusa argintie, a executat o rotatie dupa care a inceput moonwalk-ul ce a uimit audienta.

In natura: O specie de pasare, Manakinul cu Sapca Rosie din America Centrala executa un dans de imperechere asemanator cu moonwalk. In timpul performantei masculului, acesta misca necontrolat si rapid picioarele in spate sau in lateral.

Vineri, 12 Martie 2010, Holograf @ Obsession The Club.

Biografie:

Primele trupe rock aparute in Romania au fost trupe studentesti, primele festivaluri ale acestui gen au fost la randul lor studentesti, si asta datorita faptului ca acea muzica era pentru cei de varsta respectiva si putuse fi descoperita de tineri dincolo de perdeaua de fum a muzicii usoare oficiale. Mediul studentesc adapostea si boema necesara genului si permitea, prin casele de cultura unde directivele cenzurii erau ocolite cu inteligenta, micile excese muzicale si vestimentare.

Student la Politehnica si folkist, castigator la festivalul ”Primavara Baladelor” Mihai Pocorschi si cativa studenti de la Geologie au inceput sa repete la Casa de Cultura a Studentilor ( numita Grigore Preoteasa, pe vremea aceea) undeva la inceputul toamnei anului 1978. Au mai venit unii, au mai plecat altii, s-a inchegat in cele din urma o formula din care faceau parte Mihai Pocorschi (chit, voce), Eugen Sonia (bas), Cristian Lesciuc (chit. solo) si Boris Petroff (tobe) si ei si-au spus “Holograf”

Foarte curand la tobe a aparut Edi Petrosel si a mai venit si Tino Furtuna (clape), iar solist vocal a devenit Stefan Radescu. Mai tarziu Cristian Lesciuc a fost inlocuit de Cornel Stanescu si asta a fost formula perioadei de studentie. Impreuna au castigat premii la festivaluri (“Club A” , studentesti) si au facut primele imprimari la radio si televiziune.

Anii studentiei au trecut repede si membrii trupei au fost pusi in fata unei mari probleme. In acea vreme terminarea studiilor insemna trimiterea la un post intr-un oras departe de Bucuresti, si in general formatiile studentesti dispareau prin dispersarea membrilor. Holografii au ramas impreuna, reusind sa se adune fiecare din ei cat de aproape de orasul Pitesti. Au fost doi ani de chin, de navete obositoare, de eforturi pentru a putea repeta si canta. Dar au fost si rezultate, trupa a devenit un nume in lumea muzicala, si era timpul pentru inca un pas inainte.

Inceputa cu gandul unui contract in strainatate, colaborarea cu Gabriel Cotabita (vocal) si Nicki Themistocle (bas) s-a transformat in realizarea primului album – Holograf 1 – aparut in 1983. Din pacate cei doi veneau din Craiova si nu si-au permanentizat sederea in capitala. Discul a placut datorita sonoritatilor moderne, a notei de umor si a vocii inconfundabile a lui Gabriel Cotabita. Aparitiile in Cenaclul Flacara i-au dus prin tara si lumea a inceput sa-i cunoasca mai bine. Un turneu in Rusia (URSS in acele vremuri) i-a despartit de Gabriel Cotabita dar i-a determinat sa devina liber-profesionisti.

Holograf, compus acum din Mihai Pocorschi, Edi Petrosel, Tino Furtuna si Marti Popescu (bas) l-a convins pe Dan Bittman- pana atunci solist la Blitz, Domino, Iris – sa li se alature si sa inceapa sa lucreze la o muzica mai clar orientata spre rock-ul anilor ’80.
Mihai Pocorschi s-a imbolnavit de hepatita si Nutu Olteanu a parasit Irisul si a venit la Holograf. Era 1986 si urma prima vara de Costinesti.

In aceasta formula, cu o dotare tehnica solida si cu ambitia de a intra in randul trupelor “mari”, pemtru Holograf a fost de ajuns un turneu prin toata tara ca sa devina un nume din ce in ce mai prezent. Au imprimat materialul pentru un disc si s-au pregatit sa devina niste profesionisti – sa traiasca din muzica lor. Dar Marti Popescu s-a hotarat sa plece definitiv din tara si din ianuarie 1987 a fost inlocuit de Iulian Vrabete.

Turnee in tara, veri la Costinesti, trei albume – Holograf 2, Holograf 3 (record de vanzari), Holograf 4 (primul maxi-single) au insemnat anii 87, 88, 89. Holograf era cu siguranta un succes enorm, in fruntea oricaror clasamente. Reusisera sa cante in diverse deplasari oficiale in Bulgaria, Polonia, Coreea de Nord, Rusia. Ce ar mai fi fost de facut?

A venit decembrie 1989. Cortina de fier a cazut si Vestul, zarit pana atunci doar prin reviste si casete video, era gata sa fie cucerit. Asa credeau ei. Primele deplasari, in Franta si Anglia, in prima parte a lui 1990 le-au aratat ca succesul amabil dintr-o sala de spectacol sau o imprimare nu inseamna nimic, si ca nu e suficient sa te uiti in reviste ca sa intelegi cum functioneaza o piata muzicala nemiloasa. Si mai ales ca trebuie sa traiesti printre acei oameni ca sa poti canta despre ei, ca nu instrumentele ci ideile reprezinta cheia. Nutu Olteanu a plecat in Suedia si locul lui a fost luat de Florin Ochescu.

A fost din nou un moment dificil. In tara muzica romaneasca de orice fel fusese maturata de cea straina care, dupa decenii de cenzura, exploda in radiouri, televiziuni si discoteci, politica si ziarele atrageau si ultimul interes si Holograf devenea o amintire din anii ’80.
Ca si cu zece ani in urma, solutia a fost plecarea intr-un alt loc. In ’91, ’92, ‘93 trupa a cantat in Olanda, in cluburi si discoteci, reusind astfel sa ramana impreuna, sa invete multe din sistemul perfectionat al pietei muzicale europene. In tara a scos un album –Banii Vorbesc- si a mai cantat sporadic. In 1993, Florin Ochescu a parasit trupa si in locul lui a venit Romeo Dediu, tanar chitarist de la trupa Commando.

Anul 1994 a fost anul reinvierii muzicale in Romania. Lumea a inceput sa se sature de MTV si sa redescopere trupele romanesti. Piata publicitara a inceput sa organizeze evenimente si lucrurile au inceput sa se miste. Vechea “tripleta de aur” a rock-ului romanesc (Iris, Holograf, Compact) si-au reluat locul in inimile publicului, avand de luptat insa cu o alta amenintare – fiecare an aducea un nou curent “la moda” . Pe rand batranii dinozauri au fost “desfiintati” de thrash, techno, rave, jungle si presa romaneasca.
Pana la urma Holograf a reusit sa iasa din complexul de “trupa batrana” si sa-si vada de treaba.

In 1995 a aparut albumul “Stai In Poala Mea”, inca tributar rock-ului anilor ’80. Anul 1996 aduce albumul “69% Unplugged”, colectie de piese celebre ale grupului. Adevaratul succes a inceput in 1998, cu albumul “Supersonic”, succes ce a umbrit orice alta realizare muzicala si a demonstrat ca Holograf , in ciuda varstei, este de abia la inceputul unei noi etape, pentru ca a inteles ca adevarata muzica nu tine cont de varsta, moda sau imprejurari. Tinerii redactori de presa nu-i mai priveau ca pe niste curiozitati ci ca pe ceea ce erau – artisti de succes.

Albumul “Undeva Departe” din 1999 a mai produs un hit iar “Holografica”, aparut in noiembrie 2000 a spulberat recordurile de vanzari. Pentru prima data o trupa romaneasca avea un succes absolut, indiferent de varsta si gusturile ascultatorilor, fie ei in tara sau peste hotare. La 22 de ani de la infiintare, Holograf ajungea unde nici nu visasera cei cativa studenti ce repetau in salita mica de la etajul doi al Case de Cultura a Studentilor.

Acum Holograf este din nou intr-un moment delicat. Succesul are doua fete, si cei ce nu sunt precauti risca sa fie distrusi chiar de el. Acum orice produs Holograf este judecat mult mai atent, si singura sansa este incercarea continua de a se depasi. Mai presus de palmares, de succese sau infrangeri, Holograf a aratat ca dragostea pentru muzica a unor tineri, prietenia lor si ambitia de a merge pe aceasta cale pot transforma un vis in realitate.

“Pur si Simplu” este concluzia acestei stari de lucruri. Compus, aranjat, inregistrat si produs de Holograf, albumul este prima realizare complet independenta, moment in care grupul a considerat ca are experienta suficienta ca sa-si decida singur drumul. Zece piese noi isi asteapta confruntarea cu publicul, atat prin radio sau TV, cat si in cele 50 de zile de turneu ce vor completa promovarea acestui disc, transformand anul 2003 intr-unul din cei mai importanti ani din viata formatiei.

Club Obsession: Str. Republicii nr. 109

www.obsessionclub.ro

VREI SA DANSEZI? VREI SA FACI MISCARE?

Sambata, 20 Martie 2010, ora 12:00, te invitam sa participi la cursurile de initiere in dans HIP HOP (R&B, Freestyle) la clubul sportiv “Quickstep” (str. Batozei, nr.26, Manastur)! Alaturi de instructoarele Andrada si Dede vei avea ocazia sa inveti mai multe stiluri de dans: Street dance, Pop dance, Krump, House dance, Lyrical, Popping, Looking si nu numai, pentru ca surprizele se vor tine lant !

Cursurile dedicate copiilor ii vizeaza pe cei cu varsta peste 5 ani.V-am pregatit si o super oferta, daca ai un frate sau o sora si veniti impreuna la dans aveti reducere 50% din pretul cursului! Nu i-am uitat nici pe cei care nu au timpul necesar pentru a practica un curs, sau vor doar sa faca miscare, sa danseze, sa invete o coregrafie pe diverse stiluri, pe acestia ii invitam la “ORA DE DANS” in fiecare vineri 15:30-17:00(doar 10Ron).

Pentru informatii va rugam sa ne contactati la numerele de telefon: 0722/380.215 – Andra, 0746/213.924 – Diana sau prin email: andrada_dance@yahoo.com / togor_diana@yahoo.com

Melbourne Shuffle este un stil de dans tehnic, popular in scena Techno. Miscarile dansului consista intr-o actiune rapida alternativa a picioarelor pe pamant si intre ele, definita de batai, frecari si alunecari într-un ritm agil.

Melbourne Shuffle a început ca un dans distinct în scena muzicii underground din Melbourne, Australia în mijlocul aniilor 1980. Numele “shuffle”, de origine engleza însemnând amestectur, isi are originile printre DJ folosind acest cuvant pentru a descrie jocul de picioare implicat in dans la timpul aparitiei lui.

De la creatia lui, dansul a ramas relativ slab cunoscut publicului general in afara Australiei, pâna in anii 2000 devenind popular in Statele Unite, Malaysia ?i Singapore. Din 2005, cu apari?ia YouTube, dansul a crescut rapid in popularitate online.

Dansul se face tipic pe muzica Hard Trance, Hard House si mai recent, Hardstyle. Multi DJ sunt cunoscuti pentru producerea de melodii special dedicate pentru acest dans.

In aditie la miscarile de picioare deja descrise, se pot utiliza mainile pentru miscari complementare pe ritm. De asemenea, dansatorii pot utiliza pudra de talc pe picioare sau apa pe suprafe?ele de dans pentru a ajuta la alunecare, în func?ie de nevoie.

In 2005, un documentar despre shuffle intitulat “The Melbourne Shuffler” a fost publicat sub forma DVD

www.melbourneshuffler.com

Scooter – J’Adore Hardcore (Shuffle by Sarah & Pae)

Crip Walk sau C-Walk este un stil dans aparut la începutul anilor 1970 ce consta în miscari executate doar cu ajutorul picioarelor. A fost dansat pentru prima oara de catre membrii Gang Crip din Compton, o suburbie a Los Angeles, California.

Rivalitatea dintre Crips si Bloods s-a extins in urma adoptarii acestui dans de catre diversi artisti de muzica rap de pe Coasta de Vest, care au dat numele de Crip Walk. Dansul a devenit cunoscut datorita site-urilor de self-broadcasting (gen YouTube) datorita influentei rap. MTV a refuzat sa difuzeze videoclipuri in care se dansa C-Walk.

La nivelul de baza, dansul consta in rotatia calcaielor si talpei intr-un mod in care intepretul sa se deplaseze in side-to-side motion. Aceasta miscare este denumita V si poate fi facut fie cu piciorul de baza fie cum ambele, in cazul in care piciorul liber efectueaza miscari mai complexe. Aceasta miscare impreuna cu “Shuffle” constituie elemntele de baza ale C-Walk-ului.

Clown Walk este un termen care se refera la un dans mult mai rapid si mai complex, care a evoluat de la Crip Walk si actiunile sale de baza poseda si late miscari, cum ar fi “Heeltoe”.

Crown Walk (o combinatie de “Crip” si “Clown”) este o versiune mai lenta a Clown Walk. Aceasta se efectueaza la o viteza comparabila cu Crip Walk, dar are miscari care sunt incluse numai în Clown Walk.

Graffiti este un termen general referitor la inscriptii caligrafiate sau imagini pictate sau gravate pe pereti sau alte suprafete publice sau private, care nu sunt destinate acestui scop. Cand este facut fara consimtamantul proprietarului, constituie vandalism (care este ilegal). Graffiti a existat inca din antichitate, in perioada Greciei antice si a Imperiului roman. Cu cat locul este mai privat, mai ilegal, cu atat este o performanta mai mare sa il faca. Din aceasta cauza o sa gasim o gramada de greffiti-uri in statile de metrou/autobuz. Graffiti-ul nu e doar un simplu text ci este un desen care trebuie sa fie cat mai complicat si mai diferit de altele. Fiecare graffitist/grup de graffitisti are tagg-ul sau.(tagg-ul este un desen propriu pe care numai el/ei il fac). Exista si grupuri anti-graffiti cum ar fi “Vandal Squad”, care a facut un program pe PC numit Graffiti Studio in care faci graffiti pe orice fara a mai “mazgalii” peretii adevarati. Mai nou s-au facut locuri speciale pentru graffiti dar aproape nimeni nu vine pentru ca nu e ilegal.

Cuvantul “graffiti” din limba italiana este pluralul substantivului “graffito”, desi forma de singular a devenit obscura si este folosita in istoria artei, cu referire la opere de arta realizate prin zgarierea desenului pe o suprafata. Ambii termenii englezesti provin din italiana, cel mai probabil de la “graffiato”, participiul trecut al verbului “graffiare” (a zgaria); “grafferii” antici isi scrijeleau opera pe pereti, inainte de aparitia spraiului cu vopsea. Aceste cuvinte deriva la randul lor de la grecescul ??????? (graphein), care inseamna “a scrie”.

Nu exista inca un echivalent romanesc pentru graffiti in acceptiunea moderna a cuvantului, iar termenul englezesc nu este inca adaptat la limba romana. Cu atat mai putin diversii termeni asociati cu acesta nu au o traducere clara.

O serie de cuvinte si expresii au ajuns sa descrie diferite stiluri si aspecte legate de graffiti. Ca toti termenii argotici, expresiile variaza de la zona la zona. Mai jos sunt cativa termeni folositi in limba engleza:

• tag – o semnatura stilizata a unui writer; termenul taggerface referire la o persoana care face tag-uri.
• throw-up si bomb – De obicei in stilul bubble sau panel (bubble=un bomb/throw-up foarte rotunjit cu aspect de bule,panel=un bomb/throw-up in stil old school(asemanator literelor de tipar)fara fund la litrera. De obicei are o culoare pentru contur (cum ar fi negru) si una pentru umplere (de exemplu crom (argintiu))Throw-up-ul nu este umplut complet(are un fill dat in graba),bombul este un rheow-up cu fill complet,uneori cu umbre si lumini . Literele sunt usor de executat.
• piece (de la masterpiece – capodopera) – un panel sau u whild stile(litere neinteligibile), adesea cu efecte 3D, sageti care dau fluiditate (flow) si directie, multe culori si tranzitii cromatice si alte efecte diverse. Realizarea unui piece necesita mai mult timp decat un throw-up. Cu cat locatia este mai la vedere, iar lucrarea este mai bine executata, cu atat creste respectul pentru writer.
• burner – un piece amplu si mai elaborat decat un piece normal. Aceste lucrari sunt realizate de obicei legal, datorita timpului si efortului depuse pentru executarea lor; dar primii writer-ri din New York faceau burner-e ilegal, pe trenuri.

• bombing – nu are nici o legatura cu terorismul, ci descrie pictarea cat mai multor suprafete. Pentru aceasta se folosesc de obicei throw-ups (sau bomb-uri), deoarece nu necesita mult timp pentru executie.
• to slash’ a tag – a taia sau a scrie peste tag-ul cuiva, socotit ca o insulta grava adusa persoanei care a facut tag-ul taiat.
• going over – daca un writer merge peste opera altuia, este analog cu o declaratie de razboi writer-ului. Majoritatea grafferilor respecta operele altora, iar regula de baza pentru inlocuirea creatiilor anterioare este urmatoarea: tag – bomb – piece. De asemenea se poate picta peste lucrarile “taiate” deja. Daca cineva incalca aceste reguli, este considerat un “toy” sau pur si simplu o pacoste.
• buffing (to buff) – a indeparta graffiti folosind substante chimice si alte instrumente.

• toy – un graffer fara experienta sau fara talent. Writer-ii versati folosesc acest cuvant ca un termen derizoriu pentru grafferii nou aparuti. Acesti writer-ii de obicei se alatura intr-un grup cu experienta, ca sa vada cum decurge un graffiti.
• thrwo-up-r-un graffer care da thrwo-up-uri/bomburi.
• Whild stile-r-un graffer care de whild stile-uri.
• king/legenda – writer cu un anume respect printre alti grafferi. A detine interiorul (to own the inside) inseamna sa ai majoritatea tag-urilor in interiorul trenurilor, iar a detine exeriorul inseamna ca majoritatea lucrarilor sunt pe exteriorul trenurilor.

In Romania fenomenul graffiti a aparut în jurul anului 1990, fiind caracterizat prin aceleasi elemente care au fost intalnite in New York-ul anilor ’70. Artistii primei generatii romanesti: ERPS, SERM, KeRo, NoVA (in UCB), SuFLo (in GBS), MSeR, MISTeR etc. Alte crew-uri LTS, MPK, DCB, BRS, DNK etc.

Street Dance este un “termen umbrel?” (o denumire generala) ce denota mai multe stiluri de dans, ce au evoluat în spatii publice precum pe strada, în curtea scolilor si în cluburi. De cele mai multe ori sunt improvizatii, ce au un caracter social si încurajeaza interactiunea cu publicul dar si cu alti dansatori. Termenul de “Street dance” este în general folosit pentru a descrie dansurile hip hop si funk ce au aparut în Statele Unite în anii ’70 si care sunt într-o continua crestere si dezvoltare în cultura hip hop de astazi (breakdance, popping, locking, hip hop new style, house dance si electro dance). Aceste tipuri de dans sunt foarte populare în ziua de azi, atât ca exercitiu fizic, dar si ca arta si o forma de competitie practicata atat în studio-urile de dans, cat si în alte spatii.

“Street dance” este unul dintre cei mai folositi termeni in randul adolescentilor si iubitorilor dansului de strada, un stil care a luat cu asalt generatii intregi ducand pasii clasici spre sincronizare, duritate,incredere, atitudine, dorinta si nu in ultimul rand o prezenta scenica demna de invidiat bazata pe criterii de originalitate si diversitate.

Street dance’ul a evoluat odata cu timpul, dansatorii fiind nevoiti sa combine miscarile diferitelor stiluri pentru a crea diverse show-uri, dand astfel viata si competitiilor pe echipe.

Astazi, concursurile de dans atrag din ce în mai multi spectatori si concurenti, devenind adevarate evenimente internationale (cateva exemple ar fi Battle of the Year, Juste Debout, House Dance International, Red Bull BC1, Hip Hop International). La concursuri se jurizeaza battle-uri sau show-uri coregrafice.

In Romania cel mai cunoscut concurs de dans pentru trupe, atat pe hip hop dar si breakdance este Festivalul anual Nymphea Dance, ce se desfasoara în Oradea. De asemenea, la nivel de licee se organizeaza anual Cupa Liceelor la Street Dance.

Street dance`ului este primul stil de dans in care regulile stricte sunt inlocuite de unele noi cu privire la freestyle si improvizare, devenid astefel un mod absolute liber de ati exprima fiecare miscare a corpului.Anul 1984 imparte street dance-ul in doua mari categorii de care auzim chiar si in zilele noastre formand o mare bariera intre cele doua : Old School & New School, impartite de asemenea in subcategorii evoluad fiecare sub influenta noilor stiluri de muzica aparute.

OLD SCHOOL:

• Locking: primul stil inventat in anul 1970 de Don Campbell si fiind cunoscut ca un dans comic si plin de viata. Miscarile de baza in locking sunt: “up lock”, “down lock”, “wrist rolls”, “points”, si “hand claps”.
• Popping: un stil ce a luat nastere in vestul Statelor Unite ale Americii, implicand incordarea brusca a muschilor pentru a maximize miscarea corporala, fiind un principiu de baza dar amesteca si stiluri precum “waves”, “bugaloo”, si “puppet”.
• Break dancing: a aparut la inceputul anilor `70, odata ca primele “breaking beats” inventate de DJ Kool Herc.Practicantii acestui stil se numesc “b-boys” si “b-girls”. Cuprinde doi mari pasi: “power moves”(windmill si headspin) si “style moves” (freezes and footwalk).

NEW SCHOOL:

• Hip-hop: este o cultura, dincolo de dans, care include muzica, arta si moda, dar a devenit totodata un stil foarte faimos de dans prin abordarea dansului fara reguli
• House: a luat nastere in Chicago dar a inceput sa ia amploare in cluburile din New York in anii `80.Are la baza stiluri precum “jacking” si “hopping”, formate din pasi de baza precum: “sidewalk”, “happy feet”, “scribble feet”, si “skateboarding”.
• Wacking: inventatorul acestui stil este Tyrone Proctorm. Afost primul dans cunoscut in randul homosexualilor, dar dupa anii`80 a fost imbinat cu alte stiluri ajungand sa fie chiar un dans de pereche.

Cele mai cunoscute din stilurile de dans ce se practica în zilele noastre, precum breakdance, popping sau locking au început sa apara în jurul anilor 1970, hip hop new style si house dance in jurul anilor 1980 în New York si Los Angeles iar electro dance a apsrut în 2000 în Franta. Desi la inceput fiecare stil a aparut si s-a dezvoltat separat unul de celalalt, astazi, toate sunt asociate miscarii hip hop deoarece au în comun mai multe elemente de street dance.

Scena street dance-ului este mereu în schimbare cu noi stiluri aparand mereu, inspirate din muzica hip hop si RnB. Krumping-ul este un exemplu de stil de dans ce a abia recent, a trecut din underground in main stream. De asemenea, se obisnuieste ca miscari caracteristice de street dance sa fie imbinate cu alte forme mai traditionale de dans, dand astfel nastere unor stiluri precum lyrical hip hop (miscari mai fluide si cu interpretari teatrale) si street jazz (un hibrid între hip hop modern si jazz dance). Aceste stiluri sunt în general concentrate pe coregrafii si mai putin pe improvizatie sau battle-uri ti nu sunt considerate street dance pur, ci o varianta alternativa a traditionalelor stilurilor de studio dance.

În Jamaica, muzica dancehall (o versiune moderna a reggae-ului) a dat nasstere propriului stil de street dance cu aceeasi denumire. Este un stil ce s-a dezvoltat mai mult în ultimii 5 ani, alaturi de alte stiluri noi, ce iau nastere pe strazi in fiecare zi.

Muzica house nu este nimic altceva decat muzica electronica, sau mai simplu si pe intelesul tuturor, muzica de club. Majoritatea ascultatorilor de muzica house au acceptat ideea ca acest gen de muzica este destinat discotecilor si cluburilor, petrecerilor in aer liber sau in locuri acoperite (hale de exemplu); s-ar spune astfel ca muzica house este muzica destinata dansului. Dansul pe muzica house este relativ simplu si usor, deschis oricaror miscari care sa coincida cu ritmul. De cand a inceput sa fie produs si mai tarziu mediatizat, acest gen de muzica a creat tendinte noi in moda, a creat conexiuni intre indivizi total diferiti ca temperament sau activitati, a castigat un numar mereu crescand de fani, sau pur si simplu a atras atentia unor curiosi. Putem vorbi despre inceputurile muzicii house pe undeva prin 1980, cand muzica disco era in mare voga. Numele de “house music”, a pornit de la modul in care a fost etichetata muzica lui Frankie Knuckles in clubul Warehouse: “As Heard At The Warehouse”. Usor, acest stil s-a desprins de disco printr-un sound aparte, si evident datorita unor producatori care au avut un rol primordial in evolutia si diversificarea scenei house internationale. Fie ca venea din Detroit, Chicago, Berlin, Madrid, Marea Britanie sau Statele Unite, muzica house a reusit sa adune o multitudine impresionanta de subgenuri. Daca la inceput au existat doar cateva incercari timide, spre 1990 deja muzica house a capatat o personalitate aparte, prin extinderea cuturii rave, legalizarea petrecerilor rave si interzicerea drogurilor. A devenit un stil nou de viata, a impamantenit mentalitati noi si diferite de cele existente pana atunci, a reusit sa ramana la granita intre comercial si underground. Artistii care au dorit sa ramana underground s-au axat pe un sound techno pur.

O influenta majora asupra muzicii house a avut-o trupa Daft Punk, asa zisii roboti electronici, fondatorii French-House-ului ce exceleaza prin a combina funk-ul si elemente de disco ale anilor ‘80 cu house-ul din Chicago, redescoperit la inceputul anilor 2000 de catre DJ-ul francez, Bob Sinclar. Eu si-au dezvoltat un sunet propriu, produs in mare parte pe sintetizatoare, orgi, soft-uri speciale de creat muzica, efectoare care sa prelucreze sunetele, vocile, practic sa transforme monotonia in euforie, ceva simplu in ceva evoluat si complicat. Muzica house este strict legata de activitatea de DJ.

Nu putem vorbi de muzica house fara a vorbi de DJ, si invers. DJ-ii care puneau muzica la petrecerile mai mult sau mai putin legalizate, in cluburi sau discoteci, la nunti sau la petrecerile prietenilor lor in grupuri restranse, au inceput sa priveasca serios muzica house ca productie. Si astfel au intrat in scena nume ca John Digweed, Sasha, Avicii, Eric Prydz (cunoscut si ca Cirez D sau Pryda) sau Axwell, Sebastian Ingrosso si Steve Angello care au adus un nou concept in lumea muzicii house numit “Swedish House Mafia”.

Subgenuri ale muzicii HOUSE:

Subgenurile muzicii house s-au diferentiat in primul rand datorita BPM-ului productiilor (BPM = batai pe minut). Astfel, muzica trance a devenit un stil de muzica ce are un BPM rapid, energetic, accelerat, este o muzica ce aduce in prim plan atat ritmul cat si linia melodica, ce obligatoriu trebuie sa fie foarte evoluata si complicata, eventual compusa pe mai multe tonuri care sa difere ca instrumente. Muzica trance ii are ca reprezentanti pe Paul Van Dyk, Tiesto, Armin Van Buuren, Above & Beyond, Blank & Jones, Paul Oakenfold, Ferry Corsten si foarte multi “nou-veniti” care isi fac aparitia aproape lunar pe scena muzicii trance. De asemenea au exitat si inca exista foarte multe branduri care au sustinut acest fenomen prin organizarea de evenimente majore, festivaluri, party-uri cu public ce putea atinge usor o cifra de 10 000 de oameni (vezi festivalul Trance Energy, Black & White Sensation, etc). Casele de discuri existente cat si cele care au fost deschide ulterior de catre DJ-ii si producatorii care promovau acest gen de muzica, au devenit deschise noului val de muzica si au lansat foarte multi artisti debutanti sau care aveau deja lectiile invatate de acasa. La ora actuala, muzica trance atinge un loc aparte pe scena muzicii electronice. Este un stil foarte mediatizat, multi ar spune ca are o aliura puternica de comercial, dar iata ca atrage foarte multa lume, are comunitati puternic impamantenite, exista multe persoane care sustin in continuare muzica trance.

Muzica techno are insa niste radacini mult mai vechi decat muzica trance, de vreme ce techno este poate printre primele stiluri de muzica electronica ce a deschis mintea producatorilor catre nou si experimente noi, originalitate si provocare. Jeff Mills este unul dintre pionierii de baza ai stilului techno, la fel ca si DJ Rush, Dave Clarke, Ben Sims, Chris Liebing, Adam Beyer, Marco Carola, Eddie Richards, Craig Richards si multi altii. Techno s-a impartit si el in minimal techno, Detroit techno, Chicago techno, Tech-House care in ziua de azi este in plina dezvoltare. In Romania acest gen a inceput sa influenteze tot mai multi producatori romani (Rhadow & Luca M, Horatio BC, ICS, Dirty Culture, NoiDoi, NTFO si multi altii), multe dintre productiile lor regasindu-se in tracklist-urile DJ-ilor cunoscuti din Europa si nu numai. Astazi nume ca si Umek, Marco Carola, Richie Hawtin, Marco Bayley, Steve Bug, Ricardo Villalobos, Josh Wink, Adam Beyer, Lee Burridge, Sven Vath, Hector Couto sunt nume foarte apreciate de public si cu ajutorul carora organziatorii pot umple lejer un club.

Stilul progressive house este si el un subgen al muzicii house, insa are un sound aparte. Daca muzica techno este mai dura, mai simpla si mai lipsita de melodicitate insa extrem de ritmata si plina de energie si vitalitate, progressive house este un gen muzical mai dulce, insa poate varia uneori de la sumbru la plin de viata si veselie. Are un tempo mai scazut, insa aceasta nu este o regula pentru toate productiile progressive. Ca reprezentanti ar merita sa se afle aici John Digweed si Sasha (DJ care are unele influente puternice de trance si tehcno), Chris Fortier, Danny Tenaglia, Deep Dish, Paolo Mojo, Nik Warren, Sultan, Pete Tong, Behrouz, Anthonny Pappa, Manuel De La Mare, Djs From Mars si multi altii. Unii DJ prefera sa ramana la granita intre progressive house si electro house sau chiar breaks, cum ar fi James Zabiela, James Lavelle, Hernan Cattaneo.

Astazi nu mai este o regula pentru un DJ sa se incadreze intr-un singur gen muzical. S-au vazut foarte multe cazuri ca unii DJ-i cunoscuti pentru abordarea lor muzicala sa puna o cu totul alta muzica fata de cea cu care invatase publicul. In general, totul este muzica house, sau mai bine spus, muzica electronica, fie ea techno, trance, progressive, minimal, deep house, etc. Pana la urma totul tine de perceptia fiecaruia legata de muzica, de cultura pe care a dobandit-o in domeniu, de cat de deschis este noului sau cat de conservator.